Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2185(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0255/2014

Texte depuse :

A7-0255/2014

Dezbateri :

Voturi :

PV 16/04/2014 - 7.35
CRE 16/04/2014 - 7.35
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0430

Texte adoptate
PDF 299kWORD 84k
Miercuri, 16 aprilie 2014 - Strasbourg
Relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale
P7_TA(2014)0430A7-0255/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale (2013/2185(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special preambulul, articolul 4 alineatul (3) (cooperarea loială între Uniune și statele membre), articolul 5 (delegarea competențelor și subsidiaritatea), articolul 10 alineatul (1) (democrația reprezentativă) și alineatul (2) (reprezentarea cetățenilor europeni) și articolul 12 (rolul parlamentelor naționale) din acesta,

–  având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, în special preambulul și titlul II privind cooperarea interparlamentară din acesta, precum și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexate la Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 12 iunie 1997, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale(1), din 7 februarie 2002, referitoare la relațiile dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în contextul integrării europene(2) și din 7 mai 2009, referitoare la dezvoltarea relațiilor dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în cadrul Tratatului de la Lisabona(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(4),

–  având în vedere recomandările finale din 20 decembrie 2011 ale Grupului de coordonare pentru parlamentele naționale în cadrul Tratatului de la Lisabona,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind relațiile între Comisia Europeană și parlamentele naționale, în special cel din 2012 (COM(2013)0565),

–  având în vedere concluziile adoptate în cadrul reuniunilor Conferinței președinților parlamentelor din UE de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona(5), în special cele de la Varșovia din 2012 și de la Nicosia din 2013,

–  având în vedere contribuțiile și concluziile reuniunilor Conferinței organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale parlamentelor Uniunii Europene (COSAC), adoptate de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în special ale celei de la Vilnius din 2013 și rapoartele semestriale ale COSAC(6),

–  având în vedere al XX-lea Raport semestrial al COSAC, în special părțile referitoare la legitimitatea democratică a UE și rolul parlamentelor naționale, la dialogul politic și la alegerile europene din 2014,

–  având în vedere contribuția parlamentelor naționale din cadrul reuniunii COSAC la nivel de președinți, organizată de parlamentul grec la Atena, la 26 și 27 ianuarie 2014,

–  având în vedere orientările privind cooperarea interparlamentară adoptate de Conferința președinților parlamentelor din Uniunea Europeană, la Lisabona, la 21 iulie 2008,

–  având în vedere concluziile Conferințelor interparlamentare privind politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), din 9 și 10 septembrie 2012, de la Paphos (Cipru), din 24, 25 și 26 martie, de la Dublin (Irlanda), și din 4, 5 și 6 septembrie 2013, de la Vilnius (Lituania), precum și contribuția Conferinței interparlamentare pentru guvernanța economică și financiară a UE, prevăzută la articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța economică și monetară (TSCG), din 16 și 17 octombrie, de la Vilnius (Lituania),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(7) și la relațiile Parlamentului European cu instituțiile care reprezintă guvernele naționale(8)

–  având în vedere raportul intitulat „Către o autentică Uniune economică și monetară”, prezentat la 5 decembrie 2012 de președinții Van Rompuy, Juncker, Barroso și Draghi,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 13 și 14 decembrie 2012, din 24 și 25 octombrie 2013 și din 19 și 20 decembrie 2013,

–  având în vedere articolul 130 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona cu privire la Parlamentul European(9),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0255/2014),

A.  întrucât, în conformitate cu TUE, configurația instituțională actuală a Uniunii Europene trebuie privită ca o etapă a procesului de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse, inițiat odată cu instituirea Comunităților Europene;

B.  întrucât, în virtutea principiului cooperării loiale, Uniunea și statele sale membre se asistă, respectându-se reciproc, în ceea ce privește realizarea sarcinilor care decurg din tratate, iar statele membre facilitează îndeplinirea misiunilor Uniunii și se abțin să ia măsuri care ar putea periclita atingerea obiectivelor Uniunii;

C.  întrucât articolul 12 din TUE, referitor la activitățile parlamentelor naționale, indică esența principiului cooperării loiale, stipulând că acestea contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii;

D.  întrucât principiul atribuirii definește competențele Uniunii, al cărui rol se întemeiază pe principiile subsidiarității și proporționalității și întrucât toate instituțiile UE împreună cu parlamentele naționale asigură respectarea principiului subsidiarității de către actele legislative;

E.  întrucât legitimitatea și responsabilitatea democratice trebuie asigurate la toate nivelurile la care sunt adoptate și aplicate deciziile, precum și în cadrul interacțiunilor reciproce dintre acestea;

F.  întrucât funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative și pe o dublă legitimitate democratică, bazată pe Parlamentul European, ales în mod direct de cetățeni, și pe statele membre reprezentate în Consiliu de către guvernele lor respective, la rândul lor democratic responsabile în fața parlamentelor naționale și în fața cetățenilor lor;

G.  întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale sunt, fiecare în propria sferă, pilonii dublei legitimități democratice europene: prima se referă la o instituție în care cetățenii sunt direct reprezentați la nivelul Uniunii și a doua la instituțiile naționale față de care sunt direct responsabile guvernele lor respective, reprezentate în Consiliu;

H.  întrucât, prin urmare, parlamentele naționale nu constituie o „a treia cameră” în structura legislativă a Uniunii Europene, ci reprezintă un instrument prin care a doua cameră a Uniunii, și anume Consiliul, poate fi trasă la răspundere;

I.  întrucât este, prin urmare, recomandabil ca această abordare constructivă a parlamentelor naționale, care este exprimată în comunicarea acestor contribuții, să fie acceptată;

J.  întrucât parlamentele naționale ar trebui să dezvolte structuri legate de UE robuste și coerente, în scopul consolidării legăturilor cu instituțiile europene și al dobândirii de cunoștințe noi despre afacerile europene;

K.  întrucât, în stadiul actual de integrare, parlamentele naționale au de jucat un rol special, acela de a sprijini „sensibilizarea europeană” în statele membre și de a aduce cetățenii mai aproape de Europa;

L.  întrucât cooperarea interparlamentară are scopul esențial de a accelera cursul integrării europene prin schimbul de informații, aprofundarea problemelor comune, îmbogățirea reciprocă a reflecțiilor și facilitarea transpunerii dreptului european în legislația națională;

M.  întrucât, în urma creării Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC) și a Conferinței interparlamentare pentru guvernanța economică și financiară, precum și a consolidării rolului reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii ca un canal de comunicare preferențial, COSAC ar trebui să rămână un for pentru un schimb regulat de opinii, de informații și de bune practici în legătură cu aspectele practice ale controlului parlamentar;

N.  întrucât Parlamentul European ar trebui să fie implicat mai îndeaproape în „dialogul politic”, în special în versiunea consolidată, angajat în contextul Semestrului european pentru coordonarea politicilor economice, instituit de Comisia Europeană cu parlamentele naționale, înainte de toate având în vedere interdependența dintre deciziile Parlamentului European și deciziile parlamentelor naționale;

O.  întrucât modificările aduse regulamentului de procedură au ținut seama de dispozițiile Tratatului de la Lisabona referitoare la rolul parlamentelor naționale în UE;

P.  întrucât ar trebui remarcat rolul jucat de Conferința președinților parlamentelor UE în ceea ce privește cooperarea interparlamentară în stadiul actual;

I.  Rolul parlamentelor naționale în privința legitimității democratice a Uniunii Europene

1.  salută dispozițiile din tratat care le conferă parlamentelor naționale o serie de drepturi și obligații care le permit să contribuie în mod activ la buna funcționare a Uniunii; consideră că aceste drepturi și îndatoriri se referă la:

   (a) participarea activă la afacerile UE (puterea de a ratifica tratate, participarea la convenția menționată la articolul 48 din TUE, controlul guvernelor naționale, controlul subsidiarității, posibilitatea excepțională de opoziție, transferul dreptului european în legislația națională);
   (b) dialogul politic (cooperarea interparlamentară și schimbul reciproc de informații cu instituțiile europene, în special cu Parlamentul European);

2.  subliniază că dubla legitimitate democratică a Uniunii, ca uniune a cetățenilor și a statelor membre, este întruchipată, în cadrul procesului legislativ al UE, de Parlamentul European și de Consiliu; consideră că, pentru ca statele membre să fie reprezentate în mod unitar și pe deplin democratic în UE, poziția adoptată de guvernele naționale în Consiliu ar trebui să țină seama de opiniile parlamentelor naționale, consolidând astfel natura democratică a Consiliului;

3.  subliniază că un nivel adecvat de legitimitate și de răspundere trebuie asigurat la nivel național și la nivelul UE de către parlamentele naționale și, respectiv, de către Parlamentul European; reamintește principiul formulat în concluziile Consiliului European din decembrie 2012 potrivit cărora „pe durata întregului proces, obiectivul general rămâne asigurarea legitimității și responsabilității democratice la nivelul luării și punerii în aplicare a deciziilor”;

4.  felicită parlamentele naționale pentru măsurile luate astfel încât:

   (a) să amelioreze, dintr-o perspectivă a convergenței, mecanismele de direcționare și control;
   (b) să ofere miniștrilor și guvernelor naționale orientări prealabile privind activitatea lor în cadrul Consiliului și al Consiliului European, în conformitate cu cadrul lor constituțional național;
   (c) să exercite un control asupra pozițiilor exprimate de miniștri și guvernele naționale în cadrul Consiliului și al Consiliului European, în conformitate cu cadrul lor constituțional național;
   (d) să aibă un rol efectiv de orientare și control în privința aplicării corecte a directivelor și regulamentelor;
   (e) încurajează Consiliul să îmbunătățească transparența deliberărilor sale în legătură cu actele legislative, în special în stadiul pregătitor al procesului legislativ, pentru a reduce asimetria informațiilor între Parlamentul European și Consiliu;
   (f) apreciază pozitiv relațiile dintre comisiile Parlamentului European și cele ale parlamentelor naționale;

5.  recunoaște rolul jucat de comisiile din Parlamentul European și de comisiile parlamentelor naționale în cadrul întregului proces legislativ al UE;

6.  regretă, prin urmare, lipsa de transparentă a acestor deliberări și lipsa de echilibru a fluxului de informații între Parlamentul European și Consiliu; solicită Consiliului să-și îmbunătățească nivelul de transparență pentru a-l aduce la conformitate cu cel garantat de Parlamentul European, în special în etapele pregătitoare ale procesului legislativ;

7.  consideră că lipsa de transparență a deliberărilor Consiliului, în special cu privire la actele legislative, îngreunează responsabilizarea reală a guvernelor față de adunările lor naționale;

8.  remarcă faptul că pragurile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Protocolul nr. 2 au fost atinse până acum de două ori în cadrul procesului de control al subsidiarității; reamintește că scopul mecanismului de avertizare timpurie nu este acela de a bloca procesul decizional european, ci de a îmbunătăți calitatea legislației UE garantând că UE acționează în limitele competențelor sale;

9.  consideră, prin urmare, că monitorizarea conformării parlamentelor naționale și a instituțiilor UE la principiul subsidiarității nu ar trebui considerată drept o restricție nejustificată, ci ca un mecanism de garantare a competențelor parlamentelor naționale; prin aceea că contribuie la modelarea formei și conținutului unei activități legislative benefice a UE;

10.  consideră că mecanismul de alertă timpurie ar trebui conceput și utilizat ca unul dintre instrumentele necesare pentru cooperarea eficace dintre instituțiile europene și instituțiile naționale;

11.  salută faptul că, în practică, acest mecanism este utilizat și drept canal de consultare și dialog purtat în spirit de colaborare între diferitele instituții din cadrul sistemului european pe mai multe niveluri;

12.  consideră că avizele motivate emanând de la parlamentele naționale ar trebui deloc privite de instituții ca o ocazie de a dobândi o imagine mai clară a modului optim de a realiza obiectivele stabilite în actele legislative și solicită Comisiei să răspundă prompt și integral la avizele motivate și la contribuțiile transmise de parlamentele naționale;

II.  Relațiile interparlamentare și procesul de integrare europeană

13.  reiterează că cooperarea interparlamentară în UE nu înlocuiește controlul parlamentar normal efectuat de Parlamentul European în limitele competențelor conferite prin tratate și de parlamentele naționale asupra activităților legate de UE ale guvernelor lor; consideră că aceasta ar trebui să aibă următoarele obiective:

   (a) facilitarea schimburilor de informații și bune practici dintre parlamentele naționale și Parlamentul European, cu obiectivul de a le permite să efectueze un control mai eficace și să aducă o contribuție mai bogată, fără a-și submina reciproc competențele;
   (b) garantarea, în beneficiul parlamentelor, a posibilității de a-și exercita pe deplin atribuțiile în legătură cu chestiunile privind UE;
   (c) promovarea emergenței unei culturi politice și parlamentare autentic europene;

14.  consideră reuniunile interparlamentare drept locul de întâlnire al politicilor UE cu cele naționale, în care acestea se alimentează reciproc, în beneficiul ambelor; consideră că acestea au în special scopul de a permite parlamentelor naționale să ia în considerare, în cadrul dezbaterilor naționale, perspectiva europeană și de a permite Parlamentului European să ia în considerare, în cadrul dezbaterii europene, perspectivele naționale;

15.  atrage atenția asupra faptului că noul sistem interparlamentar european este încă în curs de prinde formă și trebuie să reflecte o abordare bazată pe consens, în conformitate cu articolul 9 titlul II din Protocolul nr. 1 la Tratatul de la Lisabona, în temeiul căruia Parlamentul European și parlamentele naționale sunt însărcinate ca, în comun, să stabilească prin consens organizarea și promovarea cooperării interparlamentare din Uniune, cu toate că orice tentativă de elaborare a unui cadru comun de cooperare interparlamentară este încă prematură;

16.  salută acțiunile întreprinse în conformitate cu recomandările grupului de coordonare cu privire la relațiile cu parlamentele naționale de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona pentru intensificarea cooperării dintre parlamentele naționale și Parlamentul European, îndeosebi în legătură cu planificarea reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii, majorarea numărului de astfel de reuniuni (50 din 2010), transmiterea către membrii parlamentelor naționale și ai organismelor politice pertinente a documentelor emanate de la parlamentele naționale (contribuții și avize motivate), introducerea videoconferințelor, promovarea vizitelor bilaterale, îmbunătățirile tehnice aduse platformei eXchange a UE de informare interparlamentară (IPEX), creșterea numărului de proiecte realizate în colaborare sub egida Centrului European de Cercetare și Documentare Parlamentară (CECDP), vizitele funcționarilor administrativi și schimbul de informații și de bune practici; consideră că aceste acțiuni contribuie la eficientizarea și la mai buna concentrare a relațiilor interparlamentare, contribuind totodată la democratizarea parlamentară;

17.  evidențiază faptul că reuniunile interparlamentare trebuie să fie organizate în strânsă cooperare cu parlamentele naționale, pentru a le mări eficacitatea și calitatea; recomandă, prin urmare, includerea lor, într-un stadiu cât mai incipient cu putință, în elaborarea ordinii de zi a reuniunilor interparlamentare;

18.  consideră că dezvoltarea reuniunilor interparlamentare ar trebui să se bazeze pe aranjamente practice permițând caracteristici specifice fiecărei reuniuni;

19.  salută eficientizarea reuniunilor interparlamentare la nivel de comisii și solicită o mai strânsă cooperare pe probleme legislative specifice între raportori;

20.  salută reuniunile caracterizate prin eficacitate dintre grupurile politice și partidele politice europene care vor avea loc în contextul cooperării interparlamentare la nivelul UE, solicită mai mult sprijin pentru aceste reuniuni, ca mijloc eficace de dezvoltare a unei conștiente politice europene autentice;

21.  salută rolul jucat de IPEX, în special ca platformă pentru schimbul de informații privind procedurile de control parlamentar, în pofida dificultăților lingvistice care ar putea să apară; solicită parlamentelor naționale să acorde o atenție deosebită principiului multilingvismului, pentru ca dialogul dintre parlamente să fie cât mai eficace posibil;;

22.  subliniază că cooperarea interparlamentară trebuie să fie deschisă și integratoare, și își exprimă îngrijorarea în legătură cu reuniunile interparlamentare restrânse, la care unele parlamentele nu sunt invitate, organizate fără o consultare corespunzătoare în vederea adoptării unor poziții cu privire la chestiunile legate de UE care nu se bazează pe consens;

23.  observă că „dialogul politic” instituit conform Inițiativei Barroso în 2006 și mecanismul de alertă timpurie sunt două fețe ale aceleiași monede; ia act de dezvoltarea unui spectru larg de relații între parlamentele naționale și Comisie și de instituirea unui „dialog politic consolidat” în contextul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice;

III.  Evoluții și propuneri

24.  propune elaborarea unei înțelegeri între parlamentele naționale și Parlamentul European care ar putea constitui baza unei cooperări eficiente în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 1 la Tratatul de la Lisabona și cu articolul 130 din Regulamentul său de procedură;

25.  solicită ca, în cadrul cooperării interparlamentare din UE, să fie organizate reuniuni periodice, structurate tematic și eficace ale grupurilor politice și partidelor politice europene;

26.  subliniază că cooperarea interparlamentară trebuie să urmărească întotdeauna reunirea oamenilor potriviți, la momentul oportun, pentru abordarea chestiunilor adecvate într-un mod care să aibă sens, astfel încât să existe certitudinea că deciziile luate în diferitele sfere de competență să beneficieze de valoarea adăugată adusă de un dialog real și de o dezbatere constructivă;

27.  consideră că COSAC ar trebui să rămână forul pentru schimbul de opinii, informații și bune practici privind aspectele practice ale controlului parlamentar;

28.  reamintește că, în legătură cu conferința privind guvernanța economică, care are la bază articolul 13 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, un acord încheiat de președinții parlamentelor UE în cadrul conferinței acestora de la Nicosia din aprilie 2013 prevede o serie de dispoziții privind conferința respectivă, precum și o revizuire a acestor dispoziții, care va fi finalizată în 2015, în cadrul Conferinței președinților parlamentelor UE de la Roma; în consecință, este de părere că orice procedură de adoptare a unor măsuri practice pentru conferința privind guvernanța economică înaintea revizuirii respective ar fi prematură și, prin urmare, ar trebui evitată;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 200, 30.6.1997, p. 153.
(2) JO C 284 E, 21.11.2002, p. 322.
(3) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 94.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.
(5) http://www.ipex.eu/IPEXL-WEB/euspeakers/getspeakers.do
(6) http://www.cosac.eu/
(7) Texte adoptate, P7_TA(2013)0598.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0599.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0249.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate